-Snobule! zise eu catre mine.

Am luat o pauza cam lunga cu perioada asta a tezelor si plus ca mi-e putin lene(nu ca ar fi ceva nou) sa scriu, dar amintindu-mi ca posed blogul asta mi-am propus sa mai debitez cate ceva. Aveam asa in gand, de mai de demult sa scriu despre chestia asta cu snobismul, despre cum percep io snobismul, sa incerc sa-mi expun perceptiile. Nu stiu altii cum sunt, dar io cand ma gandesc la snobism ma gandesc la un defect de personalitate, unul destul de nasol. Suntem oameni, uneori chiar mai putin spre deloc anti-sociali, deci interactionam cu alti oameni care adunati la un loc formeaza anturajul fiecaruia. Anturajul asta are la randul lui cateva diviziuni, in general, caci fiind surprinsi in diferite locuri ale existentei noastre pamantene nu gasim chiar aceiasi oameni(observ ca am luat-o cam aiurea, probabil de la ceea ce mentionam anterior) si fiecare grup/persoana de acest fel cu care ne intalnim de obicei are niste idei/conceptii/calitati ce ii apropie. Pentru mine snobismul e atunci cand noi aderam la conceptiile acestui grup fara a le trece prin filtrul gandirii , eventual pentru a fi acceptati in acel grup, uitand chiar de ceea ce ne place noua si cand condamnam alte grupuri care au perceptii diferite, spre contrarii, din nou fara a le trece prin filtrul gandirii. Astfel, intr-un mod mai trivial pupam pe cineva undeva si dam cate un sut tot in acel undeva al altcuiva demonstrandu-ne defectul care duce, cand treaba devine exagerata, spre ceea ce numim om lipsit de personalitate.
Snobism intalnim in toate domeniile care sunt pe piata, oferite de societatea contemporana, de la snobism intelectual, la snobism in materie de imbracaminte, de la snobism muzical la snobismul celui care adopta atitudinea unui grup din admiratia pentru ceea ce face el, in special in cazul cand ceea ce se petrece nu e tocmai conform cu normele etice(mai sunt numeroase exemple, la care te las sa te gandesti).
Pana acuma am tot expus ce e snobul, dar hai sa trec in revista si calitatea care nu te trece prin randul acestui tip de personaj. Cum spuneam, in viata de zi cu zi intalnim diverse grupuri la care aderam. Nu suntem snobi decat atuncea cand suntem deasupra grupului(calare pe el :D, glumeam), atunci cand nu le luam pe toate de bune, cand le analizam, le punem in balanta cu principiile noastre si doar atunci cand suntem convinsi ca e ceea ce trebuie adoptam. Asta nu exclude faptul ca nu avem nevoie de "initierea"(vesnic mentionata prin timpul orelor de romana, prin alte parti, prin cartile religioase-duhovnici, maestri etc.-), dar cum spuneam atata timp cat nu uitam ca avem si noi ceva materie cenusie situatia e ideala.
Omul e facut fiinta individuala, dar si colectiva, deci e trist cand din snobism dam la o parte pe cineva de la care putem trage diferite foloase. De asemenea, e trista si situatia cand trecem in extreme doar pentru a nu fi snobi, cand de fapt trecem tot in randul celor snobi, aia mai babani(n-ar trebui de-acuma sa facem un scop in sine scaparea de snobism, ci, mai degraba, doar un punct pe lista noastra de planuri pentru viitorul indepartat).
Io cam atata am putut sa debitez, restul poate altadata sau poate niciodata, cum or fi ideile predispuse prin creierasul meu. Hristos a inviat!