luni, 30 august 2010

Etica din filmele cu mafioţi!

Cu ceva vreme în urmă am vizionat filmul The Godfather. Sunt sigur că e cunoscut tuturor. Mi-a rămas în minte o anumită secvenţă, cea în care Vito Corleone (Marlon Brando) îl instruieşte pe fiul său Michael (Al Pacino) în vederea comportamentului său ca viitor Godfather, odată ce bătrînul se retrage. Vito, din statutul său de Consigliere, îi atrage atenţia lui Michael că va fi trădat de unul din subalternii săi ce îl va atrage la o cină cu capii tuturor familiilor concurente din SUA. Faptul că îi descrie cu lux de amănunte ce i se va întîmpla mi se pare foarte fain. Dobîndind experienţă, Vito capătă şi puterea de a recunoaşte omul "după cum se îmbracă", ceea ce îl ajută enorm în ascensiunea sa, cît, mai ales, în menţinerea statutului său - despre care se tot spune şi probabil aşa e că e mai dificil de întreţinut decît prima parte. De asemenea, unul dintre ultimele sfaturi e acesta: să încerce să fie capabil să anticipeze mişcările adversarilor săi.
Ideea asta, cred io, ar trebui preluată şi aplicată în viaţa cotidiană. Bineînţeles că nu din perspectiva apărării contra adversarilor mei, ci pentru buna convieţuire cu persoanele din anturaj. Odată ce intuiesc că pentru cineva ar fi supărător să (...), am posibilitatea să opresc înfăptuirea acestui lucru. O altă situaţie ar fi cea în care aş şti cum ar reacţiona cineva în momentul în care se confruntă cu anumite situaţii în care trebuie delegat, astfel evitînd eşecurile. Cu siguranţă că sunt numeroase exemple de acest gen, doar că nu prea îmi vin în minte în momentul de faţă, dar cred că ideea a fost ilustrată, în stilul meu uşor sec, destul de bine.
Exersînd treaba asta, am văzut că rezultatele sunt din cele mai diverse, astfel încît reţinerea mea în a face aprecieri clare s-a consolidat destul de puternic - poate că tinde spre defect. În general, pe cineva nu poţi să îl îngrădeşti între anumite concepţii, deoarece fiind o fiinţă superioară totdeauna, mai devreme, mai tîrziu sau niciodată, va putea găsi puterea de a ieşi din această stare definită de noi - de aici şi concepţia mea că pe oameni nu îi putem cataloga ca personaje pozitive, respectiv negative, ci ca unii care la un moment dat pot să greşească, dar în alt moment să se ridice la un nivel pe care nu ni-l putem imagina.
Ca o concluzie, sunt persoane care citesc foarte bine gîndurile celorlalţi, dar sunt şi altele care şchiopătează din acest punct de vedere, deci nu e nicio alarmare, că după cum spuneam Vito vorbea din experienţa sa de Godfather.