joi, 24 iunie 2010

Diversiune sau capacitatea de a schimba subiectul!

Aseară m-am apucat şi io să urmăresc ceea ce se petrece în sectorul politic al ţării noastre. Am luat pe rînd toate televiziunile de ştiri Realitatea, Antena 3 şi B1 şi am vizionat fel de fel de fanfaronade. După cum se ştie B1 aparţine trustului pro-Băsescu, Realitatea şi Antena fiind contra acestuia, dar şi una împotriva alteia, întrucît susţin la rîndul lor alte partide politice. Dezbăteau oamenii de zor treaba asta propusă de CSAT cum că presa e un factor manipulator prin acţiunea lor propagandistică "nefondată" împotriva instituţiilor statului.
De la această frază o să încep analiza mea ( să văd ce o să iasă;)) ). În primul rînd, în ţară la noi şi, în general, în toate ţările moderne există manipulare din toate părţile fie ea presă, administraţia ţării, oameni carismatici ş.a.m.d. Despre această manipulare se poate spune că se face de multe ori pe bază de noţiuni false, lipsite de adevăr, sau, într-un caz teoretic mai bun ( deşi e mult mai nasoală situaţia), prin prezentarea unei bucăţi de adevăr, dar omiterea părţii importante. Acest al doilea tip de manipulare l-am întîlnit aseară. Deci toată lumea, parcă se înţeleseseră, erau puşi pe atacat, toţi avînd diverse argumente. Asta denotă o chestie foarte clară: nimeni nu e curat. Toţi au făcut cîte ceva de care acuma nu au nevoie. Presa a făcut diverse şantaje, cum cică ar fi cazul Diaconescu, care pare aşa cam politic, şantaje care nu sunt lipsite de obiect, că, spre exemplu, io dacă nu am făcut nimic nu mă poate şantaja nimeni. Astfel se poate intra într-un cerc vicios pe care nu îl găsesc deloc atractiv, dar care ne este propus de mass-media noastră.
Acuma stau şi mă întreb, nu ar fi mai bine să se uite fiecare la dînsul şi să îşi pună cenuşă în cap. Bineînţeles că ar fi o utopie, dar măcar la un alt nivel treaba asta ar trebui să se întîmple. Fac aici referire la cei care îşi pun probleme cu rezonanţă religioasă, cu iertarea păcatelor şi alte lucruri de acest fel. Prin această diversiune nu se urmăreşte decît distorsionarea gîndirii mai sus menţionate, la care încerc io să ader. Pentru mine rămîne singura soluţie, pentru că oricît s-ar zbate societatea nu prea o să se întîmple nimic de folos. Chiar dacă se înlătură puterea, or să vină reprezentanţi al altor forţe externe ( străine de interesul popular ), care la rîndul lor o să ne prezinte eventual un bine, însă acel bine incomplet cu care s-a hrănit populaţia în alte perioade.
E bună şi informarea, dar făcută cu tact şi fără a crede necontenit în nimeni. Pînă la un nou post: Doamne ajută şi ne mai auzim!

joi, 17 iunie 2010

Istorie şi prezent

Cred că e foarte bine cunoscută expresia "istoria se repetă". Când afirmăm acest lucru? Din păcate, doar în momentul în care deja istoria e repetată, când nimic nu mai poate fi făcut, ci doar trasă o concluzie, eventual. Această situaţie mă face să cred că ar trebui să ne punem probleme mai serioase cu privire la istoria universală, la cea naţională şi, nu în ultimul rând, la cea individuală.
Faţă de istoria universală ar fi interesant de abordat subiectele tratatelor de pace de după războaiele mondiale, momente în care s-a practicat discriminarea micilor învingători, dar nu doar acestea constituie exemple veritabile în scopul susţinerii acestei teze, deoarece vedem şi astăzi tratamentul la care suntem supuşi de aliaţi sau concetăţeni sau cum s-or mai chema ei. În ultima vreme din ce în ce mai des am găsit prin locurile pe care le mai vizitez, paralele între UE şi URSS (principala putere în cadrul Pactului Tratatului de la Varşovia).
Istoria naţională ne e folositoare întrucât, deşi nu de cele mai multe ori am fost învingătorii sau cei aflaţi pe poziţii demne de admirat, naţiunea asta română a dăinuit timp de mulţi ani (vreo 16-18 sute de ani) indiferent de ce crize s-au perindat prin plaiurile mioritice. Astfel, cei care au făcut cinste ţării prin acţiunile lor pot constitui modele pentru noi cei de astăzi, căci e binecunoscut faptul că nu prea avem modele - asta în cazul în care nu suntem decât nişte fanatici (poate e un termen prea dur, ideea e că unii îşi petrec timpul doar cu aceste chestii) ai unor genuri muzicale sau al altor tipuri de entertainment propus de societatea noastră. Dacă am avea răbdarea să ne aplecăm asupra unor asemenea evenimente ce trebuie să rămână în conştiinţa naţională atunci cred că treaba ar fi bună. Ca să nu vorbesc numai aşa ca să nu tac am să dau exemplul personalităţilor care au fost târâţi prin închisorile comuniste. Ăştia ce au făcut, fie şi-au păstrat convingerile politice, fie cele religioase, fie au avut trecuturi admirabile pentru noi cei de astăzi - în multe din cazuri -, dar nesatisfăcătoare pentru regimul guvernant şi au îndurat bieţii de ei bătăi, înfometări, până la ororile impuse de stalinişti şi aplicate în cadrul "experimentului Piteşti". Din fericire pentru noi, sunt şi unii care aplică ceea ce încerc să spun, dăruindu-ne prin implicarea lor documente informative, sănătoase şi utile, în contextul actual (despre "experimentul Piteşti" un film cu mărturii ale celor ce au trecut prin "reeducare" ai aici şi în căsuţa cu related videos, iar o altă iniţiativă lăudabilă e a celor de la Rost care organizează Pe drumul Învierii care zilele astea ajung şi la Suceava).
Şi acuma despre istoria individului. Ştiţi cum e "omul din greşeli învaţă", dar de multe ori nici a doua, nici a treia oară nu ne conformăm şi ne continuăm existenţa lipsindu-ne de această grijă. Rezultatul se vede în momentul în care "istoria se repetă", în atitudinea noastră din ce în ce mai tensionată, mai colerică - spre exemplu ceea ce se întâmplă prin politică, ca urmare a ceea ce s-a votat ultima dată (am uitat cînd:D).
Trăind fără un orizont sănătos (nu neapărat ăsta pe care l-am descris aici), lipsit de preocupări nu vom ajunge decât nişte personaje uşor de utilizat în scopul dezvoltării societăţii, fapt care din punctul meu de vedere e reprobabil.

P.S. Caut oameni care să meargă la deschiderea expoziţie organizate de Rost.

luni, 7 iunie 2010

Mess-ul e in strada!

Azi m-am urcat într-un maxi din dorinţa de a ajunge mai repede acasă. Fiind singur încep să mă uit prin jur, poate poate văd ceva interesant. Mare mirare a fost pentru mine când citesc îndemnurile şefilor TPL Suceava. Aceleaşi chestii cu cumpărarea de bilet şi cu plătirea suprataxei în caz că eşti prins circulând în neregulă. Totul bine şi frumos până acum, numai că o mică greşeală s-a strecurat printre rândurile editate: scapă la un moment dat un "al" in loc de "a-l" de am stat şi m-am uitat de vreo 3 ori să văd dacă nu greşesc, ştiind că nici io nu sunt mai breaz. Şi când mă gândesc cum subliniază la final: Conducerea TPL Suceava;)). Fain nu? Hai să vă mai demonstrez câtă băşcălie au românii noştri în cap prin asta. Poate că nu e tocmai el vinovatul, că la cum se prezintă situaţia oamenii se vând pentru găleţi şi pentru multe altele. E trist că ne pretăm la aşa ceva şi din păcate nu cred că se va schimba ceva în anii vieţii mele. Totuşi nu cred că e bine nici dacă nu se atrage atenţia asupra greşelilor şi îndreptarea lor în modul în care putem fiecare la nivel de individ.