Istorie şi prezent

Cred că e foarte bine cunoscută expresia "istoria se repetă". Când afirmăm acest lucru? Din păcate, doar în momentul în care deja istoria e repetată, când nimic nu mai poate fi făcut, ci doar trasă o concluzie, eventual. Această situaţie mă face să cred că ar trebui să ne punem probleme mai serioase cu privire la istoria universală, la cea naţională şi, nu în ultimul rând, la cea individuală.
Faţă de istoria universală ar fi interesant de abordat subiectele tratatelor de pace de după războaiele mondiale, momente în care s-a practicat discriminarea micilor învingători, dar nu doar acestea constituie exemple veritabile în scopul susţinerii acestei teze, deoarece vedem şi astăzi tratamentul la care suntem supuşi de aliaţi sau concetăţeni sau cum s-or mai chema ei. În ultima vreme din ce în ce mai des am găsit prin locurile pe care le mai vizitez, paralele între UE şi URSS (principala putere în cadrul Pactului Tratatului de la Varşovia).
Istoria naţională ne e folositoare întrucât, deşi nu de cele mai multe ori am fost învingătorii sau cei aflaţi pe poziţii demne de admirat, naţiunea asta română a dăinuit timp de mulţi ani (vreo 16-18 sute de ani) indiferent de ce crize s-au perindat prin plaiurile mioritice. Astfel, cei care au făcut cinste ţării prin acţiunile lor pot constitui modele pentru noi cei de astăzi, căci e binecunoscut faptul că nu prea avem modele - asta în cazul în care nu suntem decât nişte fanatici (poate e un termen prea dur, ideea e că unii îşi petrec timpul doar cu aceste chestii) ai unor genuri muzicale sau al altor tipuri de entertainment propus de societatea noastră. Dacă am avea răbdarea să ne aplecăm asupra unor asemenea evenimente ce trebuie să rămână în conştiinţa naţională atunci cred că treaba ar fi bună. Ca să nu vorbesc numai aşa ca să nu tac am să dau exemplul personalităţilor care au fost târâţi prin închisorile comuniste. Ăştia ce au făcut, fie şi-au păstrat convingerile politice, fie cele religioase, fie au avut trecuturi admirabile pentru noi cei de astăzi - în multe din cazuri -, dar nesatisfăcătoare pentru regimul guvernant şi au îndurat bieţii de ei bătăi, înfometări, până la ororile impuse de stalinişti şi aplicate în cadrul "experimentului Piteşti". Din fericire pentru noi, sunt şi unii care aplică ceea ce încerc să spun, dăruindu-ne prin implicarea lor documente informative, sănătoase şi utile, în contextul actual (despre "experimentul Piteşti" un film cu mărturii ale celor ce au trecut prin "reeducare" ai aici şi în căsuţa cu related videos, iar o altă iniţiativă lăudabilă e a celor de la Rost care organizează Pe drumul Învierii care zilele astea ajung şi la Suceava).
Şi acuma despre istoria individului. Ştiţi cum e "omul din greşeli învaţă", dar de multe ori nici a doua, nici a treia oară nu ne conformăm şi ne continuăm existenţa lipsindu-ne de această grijă. Rezultatul se vede în momentul în care "istoria se repetă", în atitudinea noastră din ce în ce mai tensionată, mai colerică - spre exemplu ceea ce se întâmplă prin politică, ca urmare a ceea ce s-a votat ultima dată (am uitat cînd:D).
Trăind fără un orizont sănătos (nu neapărat ăsta pe care l-am descris aici), lipsit de preocupări nu vom ajunge decât nişte personaje uşor de utilizat în scopul dezvoltării societăţii, fapt care din punctul meu de vedere e reprobabil.

P.S. Caut oameni care să meargă la deschiderea expoziţie organizate de Rost.